<<Iubitului nostru cler, cinului monahal și tuturor credincioșilor din Arhiepiscopia Târgoviștei, har și pace de la Hristos Cel înviat, iar de la noi, arhipăstorul vostru, părintească binecuvântare>>.                                  „Învierea Domnului a umplut de bucurie sfântă, de lumină și speranță întreaga lume, devenind izvor de comuniune, de solidaritate și de iubire pentru noi toți, care suntem Biserica lui Dumnezeu, <<stâlpul și temelia adevărului>>(I Timotei 3,15). Înviind din morți, Mântuitorul Hristos ne oferă certitudinea că întreaga noastră existență are un scop bine definit și că Dumnezeu este Cel care, mereu, însoțește tainic întreaga noastră viață, până și în suferință și chiar în moarte, având întotdeauna ultimul cuvânt, El Domnul și Stăpânul Vieții, și niciodată moartea, răul sau întunericul! Pe acest slăvit, unic și nemaiauzit eveniment al Învierii se sprijină întreaga misiune creștină, deoarece Apostolii și cei ce au crezut după ei, până la noi, au vestit lumii profundul, statornicul și dătătorul de sens adevăr, și anume, că viața noastră nu se sfârșește niciodată la mormânt, că păcatul, răul și moartea au fost biruite, pentru totdeauna, de Cel ce a Înviat pentru mântuirea noastră și ă noi toți avem datoria de a răspândi lumii această bucurie sfântă, prilej de comuniune intensă, adâncă și binecuvântată. (…). Domnul Cel înviat ne împărtășește puterea de a birui orice neputință sau încercare, străbătând alături de noi drumul vieții, luminând întunericul din lume, oferindu-ne încredere, certitudine și speranță, transformând neputințele noastre în scări către cer și în ocazii de a ne reînnoi viețile. De aceea, toți trebuie să fim mărturisitorii Învierii Lui (Faptele Apostoșilor 2, 30-32). Pentru întreaga lume creștină, Învierea Domnului reprezintă cea mai importantă sărbătoare (…).  Sensul autentic și înnoitor al Învierii Domnului nu poate fi însă înțeles, în mod deplin, niciodată, fără taina Crucii și a pătimirii Mântuitorului Hristos, pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră. (…). Domnul Cel înviat a coborât până la iad, sfărâmându-i porțile, distrugându-i înșelăciunea și răpindu-i orice urmă de tărie (…). Astfel, ne-a oferit ce-a mai puternică mărturie de iubire și de speranță, că prin orice iad am trece, oricât de greu, asupritor și întunecat ar fi , El Domnul Cel puternic, este alături de noi, împărtășindu-ne iubirea Sa infinită și puterea de a traversa orice <<vale a morții>> (Psalmul 23, 4), oricât de grea ar fi ea, și a învinge întotdeauna răul cu binele! Moartea a fost învinsă și transformată în poartă, drum sau trecere spre lumea Împărăției celei fără de sfârșit. (…).                                 Dreptmăritori creștini,                                                                                                                      Dis de dimineață, în prima zi a săptămânii, femeile purtătoare de mir au venit la mormântul Domnului pentru a-I unge cinstitul trup, după obiceiul vremii, în semn de respect, afecțiune, omagiu și iubire. Ele purtau în suflete durerea că Cel care le dăduse până atunci sens vieții și în care își puseseră toată speranța, murise. (…). Ele au văzut piatra de la mormânt dată la o parte, <<deși era foarte mare>> (Marcu 16, 4), mormântul gol, iar giulgiurile, puse cu grijă la o parte (Ioan 20, 5). Domnul Iisus, pe care-L credeau mort, nu mai era acolo. A înviat! (…). Doi îngeri le-au anunțat dumnezeiescul eveniment al Învierii, spunându-le: <<De ce-L căutați pe Cel viu printre morți? Nu este aici, a înviat! Amintiți-vă cum v-a vorbit pe când era încă în Galileea! (Luca 24, 5) și <<mergând degrabă, spuneți-le ucenicilor Săi că a înviat din morți>> (Matei 28, 5-7).(…). Asemenea Apostoșilor și femeilor purtătoare de mir, avem datoria de a împărtăși bucuria Învierii Domnului în toate zilele vieții noastre, de a trăi cu certitudinea că Mântuitorul Hristos este, nevăzut, în mod sigur prezent în fiecare, inspirând, prin harul Duhului Sfânt tăria credinței noastre. <<Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!>> (Psalmul 117, 24).                                          Iubiți creștini,                    Bucuria sfântă a comuniunii frățești trebuie mărturisită,de fiecare dată, prin manifestarea solidarității și a ajutorului față de semenii noștrii aflați în nevoi sau necazuri. (…) Lumina Învierii lui Hristos trebuie să strălucească peste lipsurile și aspirațiile semenilor noștri (…). Lipsa de moralitate, interesele de tot felul, goana după câștig și nepăsarea față de binele comun învrăjbesc, separă și crează conflicte, aducând multă suferință, durere și nepăsare. De aceea, urmând poruncii mântuitoare a iubirii, cu toții avem datoria să promovăm pacea și buna înțelegere, iertarea, reconcilierea și colaborarea spre mai binele nostru, al tuturor, spre a ne cinsti (…) și a aduce slavă lui Dumnezeu, cu cuget curat și inimi înnoite și smerite.         Iubiți fii duhovnicești,                                Cu părintească grijă, îmi manifest speranța că mesajul de pace, lumină și bucurie al sărbătorii Învierii Domnului va răsuna până și în cele mai îndepărtate inimi, transformându-le, astfel încât mărturia comuniunii binecuvântate și răspândirea bucuriei sfinte să fie roade imediate și bogate în sufletele românilor de pretutindeni. La două decenii de arhipăstorie pe tronul arhieresc de la Târgoviște, țin să milțumesc cu recunoștință colaboratorilor, clericilor și credincioșilor, care în această perioadă m-au sprijinit în îndeplinirea îndatoririlor vlădicești, ca de altfel tuturor celor care vă manifestați atașamentul față de valorile tradiționale, românești și creștine, le trăiți și le promovați, în viața cotidiană sau în spațiul virtual; (…). Anul acesta a fost declarat în Patriarhia Română drept <<Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primilor gospodari)>>, de aceea familia creștină va constitui una dintre prioritățile pastoral – misionare fundamentale ale Eparhiei noastre, împreună cu aprofundarea colaborării dintre preoți și profesorii de Religie, la parohii, pentru a oferi o educație catehetică de calitate tinerilor noștri. (…). Împărtășindu-vă aceste gânduri, vă îmbrățișez pe toți, preoți, monahi, monahei și credincioși, tineri și vârstnici, dorindu-vă sănătate, pace și bucurie”.                                                                                  Hristos a Înviat!                                                                                                                                          Al vostru arhipăstor și părinte, totdeauna rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru bucuria, sănătatea și pacea voastră, a tuturor,                                                                                                                                                      Nifon                                                                                                                                           Arhiepiscop și Mitropolit

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here